02.CUM SĂ NE RUGĂM
Rugăciunea aduce inima într-o comuniune strânsă
Chiar înainte ca rugăciunea să fie înălţată, sau ca pornirea inimii să fie manifestată, harul Domnului Hristos iese în întâmpinarea Duhului care lucrează asupra sufletului omenesc.
RUGĂCIUNEA ZILNICĂ
Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă.
Rugăciunea noastră zilnică ne eliberează de egoismul nostru.2 MCP 88
- Eul trebuie predat complet
FORMA RUGĂCIUNII
- conversaţii cu Dumnezeu, aşa ca şi când am vorbi unui prieten
El ne va vorbi atunci personal despre tainele Sale. Adesea vom avea simţământul plăcut şi fericit al prezenţei Domnului Hristos. PARABOLE 11
- Nu grăbiţi şi nepăsători în rugăciune
Dacă aşteptaţi mântuirea, trebuie să vă rugaţi. Luaţi-vă timp pentru aceasta.
- Sinceritatea rugăciunilor va fi dovedită de vigoarea efortului pe care-l fac de a se supune lui Dumnezeu şi poruncilor Sale. La fiecare pas, poţi renunţa la obiceiuri şi asocieri periculoase, crezând că Domnul, prin puterea Spiritului Său, va da putere să birui. SOLII CĂTRE TINERET 125
Prin rugăciune sinceră, noi intrăm în legătură cu Cel Infinit. Poate că, .., nu observăm nici o dovadă vizibilă, dar aceasta se întâmplă întocmai. Poate că nu simţim atingerea Lui evidentă, dar braţul Său ocrotitor este întins asupra noastră cu iubire şi înţelegere duioasă. 2 MCP 51
Nici o rugăciune sinceră nu poate fi rostită de buzele noastre, fără ca Tatăl ceresc să nu le observe îndată pe toate...
Isus subliniază importanţa sincerităţii inimii noastre, deoarece noi nu suntem ascultaţi pur şi simplu pentru vorbele noastre goale (Matei 6:7).
Putem să ne rugăm în tăcere (I Samuel 1:13) sau ne putem ruga cu glas tare (Neemia. 9:4; Ezechiel 11:13). Putem să ne rugăm cu mintea sau să ne rugăm în Duh(I Corinteni 14:14-18). Putem să ne rugăm chiar cu suspine, adică, să nu folosim nici un cuvânt omenesc (Romani 8:26) ştiind că Duhul va aduce acele cereri care nu pot fi auzite, înaintea lui Dumnezeu, o altă metodă a rugăciunii o reprezintă cântarea înaintea Domnului (Psalmi 92:1-2; Efeseni 5:19-20; Coloseni 3:16). Rugăciunea zeloasă către Domnul va fi însoţită uneori de post (Ezra 8:21; Neemia 1:4; Daniel 9:3-4; Marcu 9:29; Luca 2:37; Fapte 14:23; Matei 6:16).
- rugăciune serioasă
Trăsăturile rele din caracterul tău trebuie să fie biruite… cu rugăciune serioasă şi cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu, simţindu-ţi neputinţa fără harul Lui special.
- rugăciunea respiraţia sufletului
Chinuit de creşterea stricăciunii celor nelegiuiţi şi temându-se ca nu cumva necredinţa lor să slăbească respectul lui faţă de Dumnezeu, Enoh a evitat continua legătură cu ei şi a petrecut mai mult timp în singurătate, consacrându-se meditaţiei şi rugăciunii. Pentru el, rugăciunea era respiraţia sufletului; el trăia chiar în atmosfera cerului.
CONŢINUTUL RUGĂCIUNII
- ÎN NUMELE DOMNULUI ISUS
Pe temeiul neprihănirii şi jertfei Sale; cu ajutorul său special; pe baza promisiunilor sale; folosirea autorităţii Lui.
- rugăciunile noastre nu trebuie să fie egoiste
Rugăciunile noastre nu trebuie să fie egoiste, cerând numai pentru folosul nostru. „Eu însumi”, spunea El adresându-se ucenicilor săi, „Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.”
(Ioan 17,19; PARABOLE 12)
- să fim stăruitori în rugăciune
Domnul spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului.” (Psalmi 50,15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutăţile şi trebuinţele noastre, cum şi nevoia noastră de ajutor divin. Prin rugăciunile noastre insistente, noi demonstrăm încrederea noastră puternică în Dumnezeu. Simţământul lipsei noastre ne determină să ne rugăm în mod stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mişcat de rugăciunile noastre fierbinţi.
- NU INFORMĂM PE DOMNUL
Nu este doar o deschidere a gurii ci o deschidere a inimii. Nu este o revărsare a minţii ci a sufletului. Nu este un eseu ci o conversaţie. Nu este o poruncă ci este o mijlocire.
- NU SCOATE ÎN EVIDENŢĂ CALITĂŢILE PROPRII: ruga personală nu este pentru a fi auzită de oameni ci de Domnul şi Duhul Sfânt ne-a promis că va şterge toate nepotrivirile şi va prezenta înaintea Tatălui o rugăciune perfectă.
Spiritul rugăciunii
Oricum ar fi, momentul rugii îl aduce pe om în prezenţa Domnului
Citirea Bibliei pregăteşte mintea pentru rugă.
POZIŢIA
Exprimă atitudinea faţă de Domnul şi formează o atitudine faţă de El.
Ce poziţie a corpului este potrivită pentru rugăciune? Biblia consemnează rugăciunea care se face în timp ce se stă în picioare (I Împăraţi 8:22; Neemia 9:4-5), şezând jos (I Cronici 17:16; Luca 10:13), îngenuncheat (Ezra 9:5; Dan. 6:10; Faptele Apostolilor 20:36), aşezat pe pat (Psalmi 63:6), plecat până la pământ (Exodul 34:8; Psalmi 95:6), culcat cu faţa la pământ (II Samuel 12:16; Matei 26:39) şi ridicând mâinile spre cer (Psalmi 28:2; Isaia 1:15; I Timotei 2:8).
Atât în închinarea publică, cât şi în cea particulară, e privilegiul nostru să ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului, când Îi prezentăm cererile noastre. Isus, exemplul nostru, "a îngenuncheat şi S-a rugat". Pavel declară: "Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos". Mărturisind înaintea lui Dumnezeu păcatele lui Israel, Ezra a îngenuncheat. Daniel "de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui".
TIMPUL RUGII
SATANA REUŞEŞTE DESEORI SĂ IA PE FURIŞ CE NU POATE LUA PRIN FORŢĂ
Când ne vede făcând eforturi să petrecem timp cu Domnul, va încerca să ne facă să risipim acel timp. Dacă ruga nu este înţeleasă nu va avea prioritate dar dacă va fi înţeleasă în mod real va deveni primul şi cel mai important lucru al zilei.
Domnul va binecuvânta doar acele lucruri pe care le aşezăm sub El şi nu pe acelea care le considerăm noi egale cu El sau mai importante. În final acestea se vor dovedi blestem.
(Matei 6,33; Psalmi 88,13).
Este bine să ne facem noi timp de rugă decât să-L determini pe Domnul să te dorească aşa de mult încât să-ţi dea timp de rugă printr-o boală, accident sau altă nenorocire.
„ Nici un om nu poate fi sigur fără rugă nici măcar o clipă”. Începe ziua cu EL!
EXPRIMAREA RUGĂCIUNII
Putem să-I spunem cu simplitatea unui copil exact lucrurile de care avem nevoie.
cu cât este mai naturală cu atât nu te îngrijorezi de cuvinte şi aceasta va da satisfacţie, pentru că va FI conversaţie cu El.
deosebirea între formalism şi familiarism.
este nevoie de echilibru între încrederea în iubire a lui şi respectul pentru puterea şi autoritatea sa. umilinţa este esenţială când ne rugăm.
faţă de Numele lui Dumnezeu trebuie să se arate respect. Nu ar trebui niciodată ca acest Nume să fie rostit în mod necugetat sau uşuratic. Chiar şi în rugăciune ar trebui evitată repetarea lui frecventă şi inutilă. Când Îl rostesc, îngerii îşi acoperă feţele. Atunci, noi, care suntem căzuţi şi păcătoşi, cu cât respect ar trebui să-L avem pe buze!
- rugăciunea în taină
Nu neglija rugăciunea în taină, pentru că ea este sufletul religiei.
Aceste cereri tăcute se înalţă ca fumul de tămâie înaintea tronului harului şi duşmanul este dejucat şi redus la tăcere. Trebuie să ne obişnuim să înălţăm adesea gândurile spre Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea noastră este rătăcitoare, trebuie să o disciplinăm; iar în cele din urmă, prin eforturi perseverente, vom realiza aceasta cu uşurinţă. 2 MCP 59
- vegherea în rugăciune
Dacă nu veghează în rugăciune, creştinul va da supremaţie unor obiceiuri care-l vor înfrânge. Dacă nu simte o permanentă nevoie de a veghea, de a fi vigilent fără întrerupere, atunci înclinaţiile lui, abuzate şi prost conduse, îi vor fi căile îndepărtării de Dumnezeu.