EDITORIAL

11:57

Cu ceva timp în urma, am fost invitat la o întâlnire de tineret pentru a prezenta un seminar intitulat "CURAJUL DE A FI DIFERIT".

Era o întâlnire foarte importanta pentru mine si bineînteles ca m-am pregatit întocmai. În mintea mea era totul foarte clar cu privire la modul în care se va desfasura programul. Asa ca iata: veni si ziua când trebuia sa ajung la întâlnirea cu pricina.

În acea zi m-am trezit dis de dimineata, am studiat, m-am rugat si apoi m-am pregatit de plecare. Mi-am luat camasa de la Dolce&Cabana, apoi costumul de la Armani, mi-am dat cu STR8, am pus ceasul la mâna - marca ROLEX, am luat telefonul mobil - un Soni Ericson P910 si astfel urcându-ma în masina mea - un BMW decapotabil, am pornit spre Ploiesti, destinatia din acea zi.

Ce bine ar fi fost daca totul ar fi mers dupa cum planuisem eu... Însa viata este plina de surprize...

Prima surpriza a fost traficul, extrem de aglomerat, de-a dreptul insuportabil. Cu toate astea, cel putin asa credeam eu, totul era înca în regula. O a doua surpriza a fost când am realizat ca plecasem de acasa cu doua ore mai târziu decât crezusem. Ceasul meu arata 11 si 7 minute. Dar asta nu era totul...

Când am ajuns în dreptul Garii de Nord se întâmpla ca masina sa se opreasca, si dintr-o data iesi fum de sub capota... Nu-mi puteam explica: era o masina scumpa, capabila. Era un BMW... Deja începusem sa cred ca ceva ciudat se întâmpla... am dat un telefon, încercând sa gasesc pe cineva care sa se ocupe de defectiune, dar nu era nimeni disponibil în urmatoarele ore... Grozav... Pentru ca era o întâlnire foarte importanta pentru mine, am hotarât sa fac tot posibilul sa ajung, Asa ca m-am interesat la gara despre urmatorul tren catre Ploiesti: la ora 11:57... este primul dar si ultimul...

11:57...se poate mi-am zis... ceasul meu arata 11:30... mi-am luat din masina lucrurile de care aveam nevoie si mi-am zis: Fugi - dar ceva ma oprea, era masina mea... BMW -ul meu. Îmi era asa de greu, chiar foarte greu sa renunt la ea... si nu pentru simplul fapt ca era un BMW ci pentru ca era a MEA.

Cu greu m-am despartit de ea... am luat-o la fuga, însa ceva ciudat se întâmpla... cu cât ma departam mai mult cu atât mai grea mi se parea renuntarea. Mi-am spus atunci: "Nu voi mai renunta la nimic!"

Afara însa era foarte cald... asa ca cu greu a trebuit sa renunt la haina mea Armani, si tot odata si la parfumul cu care o învaluisem: STR8-ul meu... 0ftam din ce în ce mai adânc... Mi-am zis: "Macar mobilul si ceasul sa-mi ramâna"

Era din ce în ce mai ciudat - chiar si acestea deveneau grele, chiar foarte grele si atunci mi-am pus serios întrebarea: "Oare ce se întâmpla?" Timpul zbura, iar eu eram pur si simplu zapacit de toate cele ce se întâmplau.

În cele din urma a trebuit sa-mi las si ceasul si mobilul si ca printr-o minune am ajuns la 11:57. Trenul pornea încet si nestiind ce sa fac - sub momentul impulsului - m-am urcat din mers si obosit, m-am asezat pe scaun, sprijinindu-mi capul pe bancheta si încercând sa înteleg totul... Însa un sentiment straniu am trait atunci: cautam în fiinta mea dar si în inima mea ceva ce mi-a ramas... dezamagit am spus: nimic. Atunci m-am întrebat: dar unde este inima mea?...

Mi-aduc aminte de ce spunea Domnul Hristos: "Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.(Matei 6:21) 1 "Nu va strângeti comori pe pamânt, unde le manânca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci strângeti-va comori în cer, unde nu le manânca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura, "(Matei 6:19,20)

Fara masina mea, ceasul meu, mobilul meu, STR8-ul ... eram gol, parca cineva îmi furase identitatea, si ma întrebam: Cine sunt eu?

Din nou m-am lasat purtat de gânduri, când, pe lânga mine, observ ca trece un controlor si îl întreb:

"Acesta este trenul spre Ploiesti? (nu mai eram sigur de nimic)"

"Nu, acest tren duce spre cer...Aveti bilet? "

În prima viziune pe care Sora White a avut-o, ea relateaza: "Pe când ne rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea asa cum nu mai simtisem niciodata pâna atunci. Se parea ca eram înconjurata de lumina si ca ma înaltam tot mai mult, tot mai mult de pe pamânt M-am întors sa vad poporul advent în lume, dar n-am putut sa-l gasesc, când o voce mi-a spus: "Priveste din nou si uita-te putin mai sus ". Atunci mi-am ridicat ochii si am vazut o carare dreapta si îngusta, suspendata deasupra pamântului. Pe aceasta carare, poporul advent calatorea spre cetate. Înapoia lor, la începutul cararii, era o lumina, despre care un înger mi-a spus ca este strigatul de la miezul noptii. Aceasta lumina stralucea pe tot parcursul cararii, astfel ca picioarele lor sa nu li se împleticeasca. Însusi Domnul Isus mergea în fata poporului Sau, conducându-i înainte, si, atâta timp cât îsi tineau ochii fixati la El, ei erau în siguranta Însa curând unii au obosit si au spus ca pâna la cetate mai este cale lunga si ca ei se asteptasera ca deja sa fî ajuns acolo. Apoi Isus îi încuraja, ridicându-Si bratul drept, plin de slava, din care venea o lumina care se unduia peste grupul advent; iar ei strigau: "Aleluia!" Unii, în graba, refuzau lumina care-i lumina din urma si spuneau ca nu Dumnezeu îi condusese pâna acolo. Lumina dinapoia lor a disparut, lasându-i într-un întuneric complet, iar ei s-au împleticit, au pierdut urma lui Isus si au cazut de pe carare în întunericul si lumea nelegiuita de dedesubt. "

"Curând ochii nostri au fost atrasi catre est, unde aparuse un mic nor negru, mare cam cât o jumatate de palma, despre care am stiut cu totii ca este semnul Fiului omului "

"Parul Sau era alb si ondulat, cazându-I pe umeri, iar pe capul Lui erau nulte coroane. Picioarele Lui aveau înfatisarea focului; în mâna Sa dreapta se afla o secera ascutita, iar în stânga, o trâmbita de argint Ochii Lui erau ca o flacara de foc care îi cauta mereu pe copiii Sai. Atunci toate fetele au îngalbenit, iar cei care ÎI respinsesera pe Dumnezeu s-au înnegrit. Atunci noi toti am strigat: "Cine poate sta în picioare? Este haina mea fara pata?" Îngerii au încetat sa mai cânte si, într-o liniste înfricosatoare, Domnul Isus a spus: "Cei care au mâini curate si inimi curate vor putea sta în picioare; harul Meu va este de ajuns."

Dupa toate acestea am o singura întrebare pentru tine, Prietene: Ce ora indica ceasul tau?...Pentru ca al meu arata de mult 11:57...

Îti urez multa sanatate, si ai grija sa nu te fure somnul pentru ca mai sunt trei minute pâna la strigatul de la miezul noptii!