Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook
Si lacrimile curgeau...
"Doamne...vino Doamne... sa vezi ce-a mai ramas din oameni..." Cu siguranta unii dintre dumneavoastra va mai amintiti de acest cantec... care a fost interpretat o data cu revolutia din '89.
Cuvinte care exprimau impreuna simtire... pierderea a ceva valoros - a vietii omenesti... cuvinte care exprimau durere...
Citește mai departe...Numele lui era John - un om care nu spunea prea multe despre el, de fapt... daca il intalneai , nici nu era nevoie sa-ti spuna prea multe - ceea ce facea, spunea totul despre el fara prea multe cuvinte...
Prieteni prea multi nu avea... si cei pe care ii avea nu puteau sa-i inteleaga framantarile si nici visele... despre care prietenii lui "radeau cu gura pana la urechi" - caci auzeau "utopiile" sale despre care vorbea cu atata pasiune.
Citește mai departe..."Timp de peste o mie de ani, poporul iudeu asteptase venirea Mantuitorului. Din acest eveniment ei isi legasera sperantele lor cele mai stralucite. In cantec si profetie, in slujba templului si rugaciunea de acasa, ei asezasera numele Lui. Si cu toate acestea, la venirea Sa, ei nu L-au cunoscut.
Citește mai departe...Când ai privit ultima data un lucru frumos? Când ai privit ultima data un lucru care sa te faca sa zâmbesti în sufletul tau si sa te ajute sa descoperi cât de frumoasa este viata? Daca nu îti mai aduci aminte, îninte de a citi mai departe îsi propun un lucru. Du-te la fereastra, deschide-o larg si si respira adânc.
Citește mai departe...Măturam ieri un colţ de suflet
Doamne, mai plouă peste praful din mine
Să fiu curat găsit, ca tine.
Să dau şi altora daruri divine.
Doamne sincer să fiu am obosit. Am obosit să lupt şi să mă lupt mereu cu oamenii aceştia pe care nu îi mulţumeşte nimeni şi nimic. Am obosit să îi ascult mereu cum se plâng şi cum strigă de parcă ar fi singurii pe care i-ar durea. Am obosit uneori, de 30 de ani de când tot rătăcesc cu ei pe aici prin pustie, să fiu bunul şi blândul Moise, care le îndură şi le duce pe toate. Uneori şi eu aş vrea să strig.
Citește mai departe...
Lungimea rugii sau repetarea ei
CARE să fie lungimea ideală a unei rugăciuni? Până când vom dori sfinţenia mai mult ca orice altceva, până când ne-am asigurat că păcatele sunt iertate şi noi suntem pe deplin acceptaţi de El, până când ne-am asigurat de puterea şi înţelepciunea necesare zilei sau situaţiei respective.
Exp călugărul care îl ţine cu capul în apă pe elevul său. –ce doreai mai mult şi mai mult când erai cu capul în apă? –aer!
Învăţătura Domnului Hristos cu privire la rugăciune ar trebui luată foarte serios în consideraţie.
Există prea multă lipsă de respect la adresa Domnului, prea multă rugăciune care nu este deloc rugăciune, şi care îi oboseşte pe îngeri şi Îl nemulţumeşte pe Dumnezeu, prea multe cereri deşarte, lipsite de sens.
Mai întâi, ar trebui să simţim nevoia şi apoi să-I cerem lui Dumnezeu chiar lucrurile de care avem nevoie, crezând că ni le dă chiar în timp ce cerem; şi atunci credinţa noastră va creşte, toţi vor fi zidiţi, cei slabi vor fi întăriţi, iar cei descurajaţi şi cei deznădăjduiţi făcuţi să privească în sus şi să creadă că Dumnezeu este un răsplătitor al tuturor celor care Îl caută cu stăruinţă. ……
Am văzut că mulţi S-au rugat lui Dumnezeu să-i smerească; dacă însă Dumnezeu ar răspunde rugăciunilor lor, aceasta s-ar face prin lucruri teribile în dreptate. Era datoria lor să se smerească singuri. …
Dictionarul explicativ al limbii române are urmatoarea definitie pentru termenul "disciplina":
"1. totalitatea regulilor de comportare si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivitati; ordine; spirit de ordine; deprindere cu o ordine stricta;
2. ramura a unei stiinte; stiinta". A disciplina înseamna, conform aceleiasi surse, "a (se) obisnui cu spiritul de disciplina, de ordine".
Citește mai departe...Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinei şi echilibrului în natură, societate şi în viaţa spirituală. Ordinea se întemeiază pe dragoste, dreptate şi bunătate. Cea mai mare poruncă cere să iubeşti (Luca 10, 27; Mat. 22, 37.38). Ea este eternă, afirmată puternic în Vechiul Testament (Deut. 6, 4-5) şi repetată în Noul Testament – Ioan 13, 34. Poruncile Decalogului arată felul în care se manifestă dragostea în relaţia cu Dumnezeu şi cu semenii (Exod 20, 2-17). Ele cer respect şi închinare faţă de Fiinţa supremă
Citește mai departe...Voicu Cristian
Ioan 15,20.21: “Nişte Greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: Domnule am vrea să-L vedem pe Isus”.
Această cerere era în mare parte o cerere obişnuită şi cu toate acestea Domnul Isus s-a bucurat mult transformând obişnuitul într-un adevărat eveniment. De ce oare? Pentru că sosise timpul ca lucrarea Sa deja ajunsă la maturitate fiind cunoscută şi preţuită şi de cetăţenii greci să intre în faza finală şi anume faza pecetluirii cu sângele Său.
Citește mai departe... Adevăratul respect este arătat prin ascultare. Dumnezeu nu a poruncit nimic care să nu fie esenţial şi nu există nici un alt mod de a manifesta respectul, care este atât de plăcut înaintea Sa, decât prin ascultarea de ceea ce a spusEl.
MOTIVAŢIILE NEASCULTĂRII
Adesea, cei care nu doresc să vină la pocăinţă se scuză spunând despre cei ce mărturisesc a fi creştini: "Eu sunt tot aşa de bun ca şi ei, o scuză pentru propria lor neglijare a datoriei. Pentru fiecare păcat recunoscut el prezintă o scuză, dacă n-ar fi fost anumite împrejurări. Ei ştiu ceea ce este drept şi totuşi refuză să facă
ASCULTAREA DE LEGE DOVEDEŞTE CREDINŢA
Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu dacă nu este însoţită de .. o schimbare hotărâtă în viaţă; orice lucru care constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu trebuie dat la o parte. (Is. 1,16.17) "Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă!
RUGĂCIUNEA CARE SE Înalţă slab dintr-o inimă şovăielnică, nu va primi răspuns din ceruri!
A ne ruga în numele Domnului Hristos înseamnă săcredem în făgăduinţele Sale, să ne bizuim pe harul Său şi săînfăptuimlucrările Sale în spiritul şi puterea lui Hristos.
Dacă ne-am gândi la Dumnezeu ori de câte ori vedem dovezile grijii Sale pentru noi, L-am păstra totdeauna în cugetele noastre. Darurile Sale bogate n-au fost date cu scopul de a absorbi atât de mult gândurile, dimpotrivă, ele ar trebui să ne reamintească totdeauna de El.
Mulţi acceptă religia numai cu mintea, ca o formă a sfinţirii, pe când inima nu este curată. Rugăciunea noastră ar trebui să fie însă: "Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule” (PsALMUL 51,10).
Priviţi la crini şi alte flori şi admiteţi costumul lor.
Nici Solomon nu s-a îmbrăcat atât de fin catifelat.
În templu ele-s ornament, parfumul lor medicament.
Pentru inima amară, dau dulceaţa cea mai rară.
Respirăm pretutindeni violenţa pare să accentueze nevoia unor atitudini inspirate de neîncredere şi de apărare. N-ar trebui să ne minunăm dacă fericirea blândeţii sună ca un paradox sau ca un ideal prea îndepărtat de posibilităţile noastre.
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
„Neglijarea rugăciunii îi predispune pe oameni să se încreadă în propriile lor puteri şi, în felul acesta, uşa ispitei este deschisă”. 1 MCP3
NECESITATEA RUGĂCIUNII
Ispitele la care suntem expuşi zilnic fac din rugăciune o necesitate. Primejdii se află la orice pas. Cei care caută să-i salveze pe alţii de la viciu şi ruină sunt în mod special expuşi ispitei.
Citește mai departe...Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii
Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
Diavolul l-a asigurat pe om că, dacă îi va urma sfatul, va fi „ca Dumnezeu” (Gen. 3, 4), dându-i de înţeles că va dobândi o stare de existenţă superioară celei pe care i-a dat-o Dumnezeu. În sens relativ omul poate fi plin de „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efes. 3, 19), desăvârşit în caracter după cum şi Dumnezeu este desăvârşit (Matei 5, 48). Dar omul nu poate fi ca Dumnezeu în înţelepciune, putere şi existenţă veşnică.
Se pune problema dacă omul este nemuritor prin natura sa şi dacă structura lui este trihotomică, dihotomică sau dacă trebuie să-l privim ca o entitate integrată. Vom examina concis cele trei concepţii.
"Cu ochii plini de dor asteptau venirea Mântuitorului, când întunericul sa fie înlaturat si taina viitorului sa fie limpezita".
"Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ... ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam înfierea". Galateni 4, 4.5
Gradina Edenului ... Paradisul ... Casa noastra ... Pacatul ne-a despartit de acest locas minunat. Satana a cautat sa ne îndeparteze de Tatal nostru Ceresc si sa ne câstige pentru el.
Citește mai departe...
Termenul medical de angină pectorală, se referă la o durere specifică , apărută la nivelul toracelui.
Există mai multe tipuri de angină, cea clasică purtând numele de angină stabilă. Ea este determinată de un anumit efort şi dispare la repaus.
Un alt fel de angină este angina instabilă. Ea este o stare evolutivă mai gravă care apare în repaus chiar în somn, fără să fie prevăzută în vre-un fel.
1. Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt... De ce?
Citește mai departe...
