RUGACIUNEA INTELIGENTA
Cum sa primesti raspunsuri la rugaciune
Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Exista nenumarate motive pentru care obisnuim sa ne rugam. Rugaciunea este un obicei bun, cata vreme nu ne rugam doar din obisnuinta.
Sa presupunem ca un membru al bisericii are o problema: a ajuns in viata lui la un moment al incercarii. Daca va cere sfatul pastorului sau al oricarui membru din biserica, i se va raspunde ca "mai intai trebuie sa se roage". Insa daca acelasi membru se va duce la ora de rugaciune din dimineata zilei de Sabat, va gasi in adunare putini frati si in special dintre cei varstnici. De ce exista aceasta neconcordanta intre vorbire si traire ?
De ce proclamam pe de o parte ca rugaciunea este pe locul intai intre disciplinele spirituale, dar negam pe de alta parte ceea ce spunem prin ceea ce facem?
S-au scris zeci de carti despre rugaciune. Au curs rauri de cerneala in incercarea de a defini rugaciunea si de a sugera diferite metode prin care viata omului sa devina o rugaciune vie. Si cu toate acestea pentru multi crestini, rugaciunea nu este decat o poezie recitata la repezeala, o insiruire de cuvinte rostite pe negandite, cuvinte care nu fac sa vibreze nici macar o singura coarda a sufletului.
Daca simti ca rugaciunile tale nu se inalta dincolo de plafonul camerei si daca vrei sa schimbi ceva, s-ar putea ca urmatoarele randuri sa-ti fie de ajutor.
Rugaciunea este o experienta cu Dumnezeu. Tatal din ceruri a fagaduit ca va raspunde rugaciunilor, ca va da "orice" acelora care vor cere (Ioan 15:7). De multe ori in rugaciunile noastre Ii cerem Tatalui lucruri care nu sunt rele in sine, si totusi nu primim. Poate ca o vreme va tine argumentul cu "nestiute" si "neintelese' sunt caile Domnului sau ca trebuie "sa mai astepti", caci nu este inca momentul potrivit. La o rugaciune Dumnezeu poate sa raspunda in trei feluri: afirmativ, negativ sau "mai asteapta", dar daca raspunsul la rugaciunile tale este intotdeauna "nu", daca ai impresia ca trebuie sa astepti, iar asteptarea ta tinde spre infinit inseamna ca te confrunti cu o problema.
Exista o serie de conditii pe care credinciosul trebuie sa le indeplineasca pentru ca viata lui de rugaciune sa fie incununata de succes.
• Principiul vamesului. Domnul Isus a istorisit o pilda despre doi oameni care se rugau in Templu. In timp ce unul Ii prezenta lui Dumnezeu motivele pentru care ar merita sa fie rasplatit, celalalt nici macar nu indraznea sa-si ridice privirea spre ceruri si implora mila Tatalui. Cel de-al doilea, vamesul, s-a intors acasa "socotit neprihanit" (Luca 18:14). Iar principiul pe care il subliniaza Mantuitorul este: "oricine se smereste va fi inaltat". Inainte de a te pleca pe genunchi inaintea lui Dumnezeu trebuie sa faci doua lucruri: sa-ti imbraci inima in sac si sa presari cenusa pe sufletul tau. Doar o inima umila va gasi usa cerului deschisa.
• Principiul marturisirii. In Epistola lui Iacov gasim urmatorul indemn: "Marturisiti-va unii altora pacatele" si, dupa ce veti fi facut acest lucru "rugati-va unii pentru altii" (Iacov 5:16 ). Orice intervine intre om si Dumnezeu este pacat. Orice pacat se interpune intre Dumnezeu si om. Este viata ta de rugaciune la pamant? Verifica fiecare coltisor al sufletului tau: cu siguranta vei gasi ceva ce trebuie marturisit (Daniel 9:20).
• Principiul recunostintei. Apostolul Pavel obisnuia sa asocieze rugaciunea cu multumirea (Efeseni 1:16; Filipeni 4:6; Coloseni 4:2), pentru ca insasi viata, insusi faptul existentei noastre este o dovada de iubire si indurare din partea lui Dumnezeu fata de oameni.
Tot ce este bun in viata noastra este un motiv pentru care trebuie sa-I multumim. Uneori limbajul nostru este mult prea sarac in cuvinte si expresii prin care sa-L putem lauda si sa-I putem multumi lui Dumnezeu. Ar trebui sa ne dezvoltam un limbaj al rugaciunii, neintelegand prin aceasta ca rugaciunile trebuie sa sune pompos. Invata sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru lucrurile bune si chiar si pentru cele mai putin bune. Psalmistul spune: "Intrati pe portile Sale cu recunostinta si in curtile Sale cu lauda. Aduceti-I multumiri si binecuvantati Numele Sau." (Psalmul 100:4)
• Principiul credintei. Marcu 11:34 "Cand va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea". Credinta va exista permanent in viata crestinului, dar cel mai tare va straluci atunci cand va fi intuneric, in momentele in care nu se va vedea foarte bine lumina de la capatul tunelului. Dupa cum un copilas nu se va gandi niciodata ca parintii lui nu-i vor da mancare sau ca nu ii vor mai cumpara hainute frumoase, ci pur si simplu va intinde manutele ca sa primeasca, tot astfel crestinul autentic nu se va indoi vreodata ca Tatal din ceruri nu-i va asculta rugaciunea.
• Principiul insistentei. Atunci cand raspunsul nu vine imediat cei mai multi crestini se descurajeaza si credinta lor se clatina. Rezultatul: rugaciunile vor avea din ce in ce mai mult un caracter general. Se vor ruga pentru binecuvantari nespecificand una anume. Se vor aduce multumiri "pentru tot", fara a spune ce se cuprinde in acest "tot". In cele din urma acesti crestini vor esua pe plaja deznadejdii a insulei necredintei. Un raspuns intarziat nu inseamna neaparat un refuz din partea Celui ce a fagaduit ca tot ce va fi cerut cu credinta, va fi dat (Matei 21:22). Invata lectia staruintei! Augustin spunea: "Staruinta este darul lui Dumnezeu prin care se ramane in Domnul Isus Hristos pana la sfarsit". Staruinta nu poate fi separata de credinta.
Si astfel ajungem la ceea ce este probabil cel mai important aspect al rugaciunii. Iacov face o frumoasa declaratie: "Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit " (Iacov 5:16 u.p.). De cele mai multe ori nu il punem pe Dumnezeu la incercare pentru ca in viata noastra este un pacat pe care il toleram, cu speranta ca "intr-o zi il vom birui". Pacatul acela este o piedica in calea credintei. Doar parasirea pacatului respectiv iti va elibera constiinta incatusata, putand primi iertarea oferita de Dumnezeu in virtutea jertfei de pe Golgota. Doar atunci vei putea cere orice si numai atunci fagaduinta ce vei primi, se va implini, cand pacatul nutrit in ascuns va fi parasit. Caci pacatul Il ascunde pe Dumnezeu. O viata in care pacatul este ingaduit si practicat in ascuns este lipsita de armonie. Lipseste pacea sufletului pe care doar Isus Hristos o poate da. Pacatul este un izvor de intristare, si nu de bucurie.
Apostolul Pavel ii scria lui Timotei: "Vreau dar ca barbatii sa se roage in orice loc, si sa ridice spre cer maini curate" (1 Timotei 2:8). La randul sau Ellen g. White declara: "Caracterul este imblanzit, curatit si inobilat pentru Imparatia Cereasca. Rezultatul sigur al comuniunii si partasiei cu Domnul nostru va fi cresterea evlaviei, curatiei si ardoarei. Rugaciunea va fi din ce in ce mai inteligenta" (Cugetari de pe muntele fericirilor, pag 72).
Ce inseamna rugaciune inteligenta ? Inseamna relatie cu Dumnezeu. Rugaciunea inteligenta nu este o simpla formalitate, ci o expresie a partasiei care exista intre om si Creator. Rugaciunea inteligenta nu este punerea in practica in mod mecanic a unei teorii, ci este o experienta reala ce se petrece intre Tatal nostru din ceruri" si noi, o experienta unica pentru fiecare dintre noi. Niciodata nu a fost un timp mai potrivit pentru rugaciune ca timpul prezent!