Identitate pierdută
Sunt momente din viata mea în care ma "opresc" si ma debarasez de tot ce este în jur pentru a crea câteva clipe de discutie cu mine.
Ma-ntreb ce vreau sa fac mai departe, îmi pun tinte noi si-mi fac planuri pe care doresc sa le pun în aplicare ... si ma-ntreb în cele din urma. "Cine sunt eu?"
În acest editorial va invit la un dialog cu noi însine ca sa aflam "Cine suntem noi? Ce reprezentam?"
Cu ceva timp în urma, mai precis prin luna decembrie anul trecut, dupa ce m-am dus sa fac o copie dupa buletin, se pare ca l-a pierdut în conditii necunoscute. Atunci nu prea am dat importanta acestui aspect ... spunându-mi ca ori cu buletin, ori fara buletin sunt tot eu si într-adevar tot eu eram...
Nu trece mult timp si soseste o înstiintare de la posta ca trebuie sa ridic o recomandata prin care mi se oferea o suma de bani - era vorba de diferenta de impozit. Zis si facut, dar ... neavând buletin nu s-a putut, nu aveam cu ce sa justific ca sunt Berbecila Marian. A trecut si aceasta pâna la urma si m-am împacat cu ideea. Mai trece ceva timp si vroiam sa redeschid abonamentul la CONNEX, dar ... nu aveam buletin.
Ciudat ... aveam drepturi, dar nu puteam sa mi le exercit. Se pare ca doar eu stiam cine sunt, dar ceilalti care nu ma cunosteau nu puteau sa ma creada neavând cu ce sa justific.
Ca si tineri, avem o identitate clara si anume aceea de copii ai lui Dumnezeu. Odata nascuti din nou prin botez, avem si o noua identitate - aceea de fii ai împaratului. Odata cu aceasta identitate, totul se schimba în viata noastra - de la vorbirea usuratica la acea "dreasa cu sare si care sa dea har celor ce o aud", o inima blânda si smerita - o viata plina de roadele Duhului Sfânt. (Galateni 5, 22-23)
Asa cum buletinul nu era decât o forma de a spune cine sunt si nicidecum de a ma caracteriza, tot asa o religie formala practicata cu Bublia în mapa în Sabat si ramânând acolo pâna Sabatul urmator, nu ma ajuta sa-mi creez o identitate de fiu de împarat. Fara Domnul Hristos suntem lipsiti de identitate, niste oi care n-au pastor si ratacesc încoace si încolo.
În sfârsit, când mi-am refacut buletinul si avându-l în mâna, ma amuzam cu fratele meu ca sunt cineva, apartin cuiva - sunt cetatean al României - am o identitate.
Prietenul meu tânar, vreau ca la sfârsitul acestor rânduri culese dintr-o întâmplare obisnuita, sa ramâi cu un gând pe care sa-l tii minte cât vei trai: Va veni un timp când ti se va da o identitate care sa te recomande pentru împaratia cerului, si anume Sigiliul Duhului Sfânt - Pecetea. Acest lucru se va face doar daca tu vei fi un tânar întelept si-ti vei construi casa sufletului tau pe Stânca Isus Hristos, pentru ca atunci nu te va recomanda nimic decât caracterul tau - adevarata ta identitate, nu cea înscrisa pe "buletinul de identitate", religia formala.
As dori sa te întrebi si sa întrebi pe Domnul Hristos, sa te opresti putin, sa vorbesti cu El si sa afli la ce nivel este casa sufletului tau: nivelul 1, 2, 3 ,,, sau nici macar temelia nu ai turnat-o... Ia-ti timp si investeste în adevaratele valori, acelea pe care Cuvântul ti le descopera, ca nu cumva sa fii întrebat: "Prietene, cum ai intrat aici fara haina de nunta?" Te asigur ca nu vei avea nici un raspuns. Singurul raspuns va fi ca cel al omului din parabola: "Omul acela a amutit". Matei 22, 12.
Si înca ceva; am scris aceste rânduri pentru tine, dar...
Cine esti tu?