Captivi în libertate

Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii

 

• 

Într-o grădină de modă veche în stil englezesc, am văzut odată o tufă mică, joasă cu mulţi ghimpi, fiind acoperită de mulţi trandafiri mici de culoare roz.

Dar minunăţia tufişului consta în parfumul său pătrunzător. Cineva care fusese mult timp în ţara în care cresc spini, a tăiat o crenguţă din tufiş, a curăţat-o de ghimpi şi mi-a oferit-o.

Pentru fiecare poate înflori un trandafir din măceşul meu sau al său, acelora care umblă cu adevărat pe căile dragi, familiare ale căminului şi străzii, tot aşa de nebăgaţi în seamă ca şi aerul, dar umblă pe ele în dragoste arzătoare, să nu găsească ghimpi pe tulpina acestui trandafir din măceş.

Sunt zile în care cântăm şi simţim că frunza noastră nu se ofileşte, zile cu grădină udată dar sunt şi  zile în care ne simţim ca un fir de iarbă uscată într-un pământ uscat, unde apa nu ajunge.
     Haideţi să fim purtători de apă într-un mare pustiu. Chiar dacă fiecare se simte neputincios putem să transformăm totul într-o mare oază.
     Lumea în care trăim a devenit un pustiu spiritual . Aceasta nu mai poate fi salvată prin raţiune, înţelepciune sau prin conferinţe nesfârşite. Gândirea spirituală este alungată de cea tehnică şi comercială.

Trebuie să schimbăm pustiul … apa este elementul transformator. În Biblie apa este elementul cheie fiind dătătoare de viaţă şi aceasta nu poate fi decât Domnul Isus. Există oameni care răspândesc lumină şi oameni care întunecă totul. 

Omul nu se poate întoarce spre bine decât în mod liber. Această libertate, contemporanii noştri o preţuiesc mult şi o caută cu pasiune. Adesea este promovată în mod greşit ca pe o îngăduinţă de a face orice, cu condiţia să fie plăcut … inclusiv răul! Însă adevărata libertate este la om un semn privilegiat al chipului lui Dumnezeu.

Cum se poate mărturisi că Dumnezeu este fundamentul şi orizontul libertăţii umane şi nu negarea ei?

"Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" ne răspunde cu hotărâre Domnul.

Cultura noastră nu facilitează totdeauna înţelegerea raportului strâns existent între viaţă, adevăr şi etică ba chiar îl neagă uneori. Aceasta este esenţială pentru o trăire încărcată de sens.

Binele nu va putea deveni niciodată formalism, nici repetare mecanică a unor gesturi chiar pozitive. Este un drum pe care niciodată nu va fi permis să ne oprim, căci ţelul este plenitudinea însăşi a lui Dumnezeu. Este la fel ca şi urcarea în trepte: fiecare pas deschide noi orizonturi, aprinde dorinţa de a înainta şi mai mult, îndeamnă la uitarea oboselii deja acumulate.

Fericirea, de prea multe ori este redusă la răspunsul imediat la nevoile experimentate deja. Făcând astfel riscăm însă să rămânem prizonierii manipulărilor pe care diferitele forme de putere le operează asupra nevoilor noastre.   

M-am rugat cuprinsă de smerenie…ca Dumnezeu să-mi dea mai multă putere, mai multă capacitate de înţelegere şi o profundă pierdere a defectelor  pe care le pot îndrepta prin rugi zilnice.

Am descoperit că mă complăceam în autocompătimire, egoism, indiferenţă faţă de semenii mei. … un simplu gest, toată lumea poate fi minunată…

Nu trebuie să ai studii deosebite pentru ca să faci acordul între subiect şi predicat… servind. Ai nevoie doar de o inimă plină de bunăvoinţă şi un suflet plin de iubire.

Spune unde sunt florile?
Florile bucuriei de a trăi, florile lucrurilor frumoase şi bune, ale siguranţei noastre care ne face veseli şi pe care ni le putem dărui.

Cea mai neînsemnată floare dată din inimă, spune o poveste frumoasă … despre o bucăţică de cer pe pământ, unde oamenii sunt îngeri.. unde toate temerile, durerile şi lacrimile îşi găsesc alinare.

Adesea convieţuirea ne este rece, dură. Vrem să avem dreptate şi încercăm pe toate căile posibile să fim cei mai tari. Organele noastre de simţ sunt uscate, pietrificate, atrofiate.

• Lumea are nevoie de căldură. Duce lipsă de blândeţe, de bunătate. Devii sensibil când ştii cât de fragile sunt toate şi cât de singuri sunt oamenii.
• Îmbracă haina simţitoare şi delicată a bunăstării faţă de toţi oamenii şi nu lăsa pe vreunul să stea în frig.
• Cu lucrurile poţi să te porţi fără inimă , să spargi un pahar, să dobori un pom, să răstorni un scaun, să arunci un pantof într-un colţ al camerei.
• Poate că te doare când vezi pe cineva călcând o floare în picioare… numai acela ştie să se poarte cu oamenii.
• Caută în fiecare chip omul. Să-ţi fie dragi mici şi mari, frumoşi şi urâţi, îndemânatici şi neîndemânatici, reuşiţi şi nereuşiţi.
• Iubirea le face bine tuturor.
• Astăzi se vorbeşte mai mult ca niciodată. Peste capetele oamenilor se rostogoleşte o avalanşă de vorbe goale. Fiecare vrea să vorbească. Fiecare vrea cuvântul şi dreptul de a intra în vorbă. Dar puţini au ceva de spus. Sunt puţini aceea care pot să reziste la tăcere şi la tensiunea gândului.
• Cuvintele sunt arme puternice care pot să producă mult rău.
• Acceptai ca alţii sunt altfel, că gândesc altfel, că acţionează altfel şi că acţionează altfel.
• Cuvintele să fie lumină "să împace, să aproprie, să aducă pace.
• Viaţa este mult prea scurtă iar lumea noastră este mult prea mică pentru a face din ea un câmp de luptă.
• Cineva sau mai mulţi ti-au făcut o nedreptate iar în interiorul tău ai devenit mai rece şi dur. Te minunezi şi tu, nu mai eşti prietenos, calm şi bun. Afecţiunea s-a transformat în insensibilitate, simpatia în antipatie! Prietenia a devenit duşmănie. Iubirea s-a preschimbat în ură.
• Te simţi ca un prizonier, jaluzelele sunt lăsate în jos, soarele rămâne afară. În interiorul inimii tânjeşti după eliberare. Singura cale este iertarea. Iartă! Costă mult dar îşi merită preţul.
• Acceptă fiecare zi ca pe un har, ca pe un cadou, dacă poţi ca pe o sărbătoare.
• Uită-te în oglindă şi spune "bună dimineaţa" astfel poţi face un exerciţiu ca să poţi spune şi altora.
• Poţi pregăti curând preparatul zilei cu multă dibăcie ca şi mâncarea zilnică.
• Iei o porţie mare de bunătate la care adaugi zdravăn răbdare, cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Nu uita priza de umor pentru a digera insuccesele. Amesteci şi o măsură bună de chef de muncă, torni peste toate un zâmbet şi astfel ai soare în fiecare zi.
• În gunoiul societăţii Dumnezeu ne cheamă să înflorim asemenea unor crini.
• Faceţi o sărbătoare din fiecare zi, dovedindu-le celor dragi prin cuvinte şi câte un gest mai deosebit, cât de mult îi preţuiţi şi îi iubiţi.
• Să nu vă fie teamă şi nici ruşine. … toate acestea să te inspire să rămâi verde şi să înfloreşti tot restul vieţii … Multă fericire!