Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Citește mai departe...
George MacDonald şi-a început cândva o predică spunând: "Dacă nu vă pot face să-L cunoaşteţi mai bine pe Isus Hristos, venirea mea la voi a fost în zadar. Dacă nu pot ajuta nici o inimă omenească să se apropie de Cel Viu, lucrarea mea e fără rost."
Apoi a continuat întrebând: "V-aţi gândit vreodată că vă aflaţi în această lume doar pentru a-L descoperi pe Domnul Isus Hristos şi pentru nimic altceva?"
"Cu ochii plini de dor asteptau venirea Mântuitorului, când întunericul sa fie înlaturat si taina viitorului sa fie limpezita".
"Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, ... ca sa rascumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca sa capatam înfierea". Galateni 4, 4.5
Gradina Edenului ... Paradisul ... Casa noastra ... Pacatul ne-a despartit de acest locas minunat. Satana a cautat sa ne îndeparteze de Tatal nostru Ceresc si sa ne câstige pentru el.
Citește mai departe...Beniamin Ciurea
În lumea de azi, am trecut de la găsirea lui Dumnezeu la găsirea de noi înşine. Dragostea a devenit pentru noi cea mai mare virtute, iar ura de sine cel mai mare păcat.
Totul a început inocent, dar s-a desfăşurat convingător şi acaparator. În loc să ne apropiem de Dumnezeu şi să ne facă liberi, să ne pese mai mult de ceilalţi, am ajuns să fim mult mai sensibili cu privire la noi înşine.
Astfel că accentul a căzut pe noi, ca oameni "în nevoie", de care s-a abuzat într-un fel sau altul, iar Dumnezeu a fost distribuit în rolul Marii Puteri, care aşteapta în culise semnul pentru a veni să ne vindece rănile. Mai mult chiar, a-i ajuta pe oameni să se simtă iubiţi a devenit misiunea centrală a bisericii.
Citește mai departe...Parinti, luati-va timp pentru copii vostri! Jucati-va cu ei, vorbiti cu ei!
Acesta nu este timp pierdut, ci castigat. Asa ii veti ajuta sa treaca mai usor prin greutatile vietii, cladind in sufletul lor iubire si respect fata de voi. Un copil crescut astfel, va fi iubit si respectat de cei din jur, iar el va va iubi chiar si atunci cand drumurile il vor purta departe.
Si nu uitati: roata se intoarce.
Citește mai departe...Peste lume răsare iertarea Lui, frumos
Vin oamenii la moara lui Hristos
Cu saci de fapte bune, fapte rele
Mă-ndrept şi eu cu ale mele.
În timp au mai crescut, nu le-am arat
Omul din mine a tot lăsat.
Sunt cozi la aşteptat de har
Îngemănat cu-al mântuirii dar
Mă-mpiedic, cad, alerg din nou
S-ajung al dragostei lumini, ecou.
Cele mai importante lucruri din viata noastra sunt determinate de alegerile noastre proprii, fie ca este vorba de alegerea unei masini, a unei locuinte, a unui loc de munca sau pur si simplu de alegerea unei carti pe care vrei s-o lecturezi. In urma acestor alegeri apar atat nemultumiri cat si satisfactii. Tanar fiind ma confrunt de ceva vreme cu o problema in care trebuie sa fac o alegere pentru ca de ea depinde implinirea dorintelor sau nazuintelor mele. Dintre toate una ma fascineaza cel mai mult si anume aceea de a fi reprezentat de cineva, sa stiu ca in urma alegerii acestui reprezentant am siguranta vietii materiale, a celei spirituale, etc. Dar cum si pe cine?
Citește mai departe...
Disciplina salvatoare, mântuitoare are câteva trasaturi dupa care se poate recunoaste. Aceste caracteristici pot fi considerate chiar atitudini si actiuni manifestate de parinti în educarea copilului lor.
Citește mai departe...
În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.
Citește mai departe...Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin
Citește mai departe...Paradisul – o realitate.
Chiar dacă pentru mulţi e greu de crezut, Paradisul a fost o realitate şi va deveni din nou o realitate. Nostalgia Paradisului o au toţi oamenii, fiecare în felul lui. Un indiciu că venim din Paradis este dorinţa comună de a ajunge acolo. Există peşti care s-au născut într-o zonă a lumii şi care se întorc de unde au emigrat părinţii lor, de unde au venit să-şi depună icrele, chiar dacă trebuie să parcurgă mii de kilometri. Şi noi vrem să ne întoarcem acolo unde protopărinţii noştri puteau să rămână (Gen. 2, 16.17) dacă s-ar fi încrezut în Dumnezeu şi nu şi-ar fi ales alt stăpân.
Se vad pentru prima oara... se privesc in ochi si......
El cu o privire calda o "invita" pe ea sa-si deschida inima pentru a lasa acolo cele mai dulci cuvinte, alese special pentru ea... Ea cu un zambet, deschide timida usa inimii pentru a putea sa intre el... cel care ii va fura iubirea pentru totdeauna si care va face tot ce va putea ca ea sa fie cea mai fericita fiinta de pe pamant, pentru ca nu mai este nimeni ca ea pe pamant, pentru ca ea este printesa lui...
Citește mai departe...Dictionarul explicativ al limbii române are urmatoarea definitie pentru termenul "disciplina":
"1. totalitatea regulilor de comportare si de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivitati; ordine; spirit de ordine; deprindere cu o ordine stricta;
2. ramura a unei stiinte; stiinta". A disciplina înseamna, conform aceleiasi surse, "a (se) obisnui cu spiritul de disciplina, de ordine".
Citește mai departe..."Ii vor pune numele Emanuel...Dumnezeu cu noi."
"Din zilele vesniciei Domnul Isus Hristos era una cu Tatal; El era "chipul lui Dumnezeu", chipul maretiei si maiestatii Sale, "stralucirea slavei Lui". Si "pentru a arata aceasta slava, a venit El in lumea noastra. Pe acest pamant intunecat de pacat, El a venit sa descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi "Dumnezeu cu noi". De aceea s-a proorocit despre El ca "Ii vor pune numele Emanuel."
Citește mai departe... Închinarea este atitudinea de respect suprem faţă de fiinţa sau lucrul considerat ca fiind cel mai important: devoţiune, omagiu, supunere, adorare. Singura Fiinţă demnă de închinare este Dumnezeu care posedă măreţia şi bunătatea descrise în altă conferinţă.
Închinarea este stârnită de cunoaştere, admiraţie, încântare, umilinţă, respect suprem şi spirit de devoţiune. „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Mat. 4, 10).
Aspecte ale închinării
În închinare distingem patru aspecte: obiectul închinării, forma închinării, spiritul închinării şi timpul special dedicat închinării. Obiectul închinării îl găsim în porunca lui Isus, forma, în porunca II (Ioan 4, 23), spiritul în porunca III, iar timpul special pentru închinare în porunca IV din Decalog. Respectarea poruncii a patra are cea mai intimă relaţie cu închinarea. Dacă lumea ar fi respectat-o de la început n-ar mai fi putut să apară politeismul, ateismul, evoluţionismul, panteismul şi secularismul.
Termenul medical de angină pectorală, se referă la o durere specifică , apărută la nivelul toracelui.
Există mai multe tipuri de angină, cea clasică purtând numele de angină stabilă. Ea este determinată de un anumit efort şi dispare la repaus.
Un alt fel de angină este angina instabilă. Ea este o stare evolutivă mai gravă care apare în repaus chiar în somn, fără să fie prevăzută în vre-un fel.
De ce sa te alegem pe Tine, Isuse?
Tu nu stii fotbal, nici tangou si nici razboi
De ce sa te urmam?
Când niciodata n-ai venit cu noi prin discoteci
Si niciodata n-ai dansat.
Beniamin Ciurea
Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.
Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.
Citește mai departe...N-aş fi nimic sub soare
În inimă speranţă ca o stea
Ce străluceşte zi de zi
Tot mai curată căldura mea
N-aş fi nimic fără puterea Ta.
Speranţă vie arzând
Şi astăzi în adânc de sufletu-mi plăpând.
În lunile ianuarie - februarie 2007 în comunitatea Foişor a avut loc un seminar susţinut de Pastorul Aron Moldovan. Pe această pagină puteţi găsi rezumatele la aceast seminar.
2. Sursa cunoştinţelor esenţiale
4. Dumnezeu - Valoarea supremă în univers
5. Isus Hristos - Oglinda gloriei lui Dumnezeu
6. Inchinarea biblica - testul final al credincioşiei
10. Respectarea ordinii universale
11. Comemorarea naşterii lumii şi reînoirii spirituale
12. Rolul Bisericii lui Dumnezeu
13. Caracterul - sinteza personalităţii
15. Destinul ţi-l hotărăşti singur
"După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat : "Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui" Matei 2, 1-2.
Caracterul este ansamblul însuşirilor esenţiale şi stabile care definesc relaţia persoanei cu Dumnezeu, cu semenii, cu mediul ambiant şi cu sine însuşi. Este omul cu defectele şi calităţile sale, cu succese şi lipsuri.
Să enumerăm câteva însuşiri pozitive: onestitate, principialitate, nepărtinire, cinste, dragoste de oameni, respect faţă de adevăr, curaj, hărnicie, ordine, punctualitate, perseverenţă, demnitate, modestie, bunătate, răbdare, blândeţe, conştiinciozitate, stăpânire de sine, etc. Toate aceste caracteristici pozitive au opusul lor.
Formarea unui caracter creştin este sarcina întregii vieţi.
Procesul de formare cuprinde eliminarea deprinderilor rele şi formarea celor bune. Pentru reuşită e nevoie de respectarea unor condiţii: alegerea unei direcţii corecte, consecvenţă şi perseverenţă în urmărirea scopului, evaluare şi eventual corectare şi conlucrare cu Dumnezeu.
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...
