Ne puteți urmări în fiecare săptămână în direct pe Facebook.
1. Este o realitate a lumii contemporane faptul ca în general oamenii au devenit subtili, sofisticaţi, şmecheri, indirecţi, trăind prin exagerare şi superficialitate. Mulţi au ajuns experţi în a da impresii, maeştri în a părea altfel decât sunt, exprima simţăminte pe care nu le simt... De ce?
Citește mai departe...Ciurea Beniamin
Cât din mesajul apreciatei scriitoare vi se aplică? Frământătoare întrebare la care - dispuse sau nu - cuplurile sunt obligate să dea un răspuns.
Mulţi oameni se îndrăgostesc, se căsătoresc şi consideră că misiunea lor este terminată. Ei tind să creadă că toate celelalte vor merge automat. Dar cu greu poate exista ceva mai departe de adevăr.
O căsnicie fericită nu vine în mod spontan sau prin şansă. Dimpotrivă, o căsnicie fericită presupune că doi oameni să rezolve atât dificultăţile mici, cât şi pe cele mari.
Citește mai departe...Beatrice Boieriu
"Copilul, pentru a-si dezvolta complet si armonios personalitatea, are nevoie de iubire si intelegere..." - Declaratia Adunarii Generale a Natiunilor Unite din noiembrie 1959 asupra drepturilor copilului.
Dezvoltarea completa si armonioasa a personalitatii copilului este deosebit de importanta atat pentru perioada vietii omului adult si viata sa viitoare pe Noul Pamant, cat si pentru societatea de acum. Aceasta este conditionata de prezenta iubirii si a intelegerii.
Citește mai departe...
Ratacitori fiind cu toti pe-acest pamânt
Straini fata de Dumnezeu si tot ce este Sfânt,
Mergeam 'nainte fara nici o teama
Iar la chemarea Duhului cel Sfânt, eram fara de teama.
Cu toti mergeam ici acolo într-o doara
Ni se alatura si un strain, venit parca din alta tara.
Cine esti tu? Hai spune-ne straine!
Eu sunt Isus Hristos, si vreau ca sa veniti cu mine.
Citește mai departe...În ciuda părerii larg răspândite, religia autentică se împacă bine cu sănătatea. Ba mai mult preocuparea pentru sănătate nu poate lipsi din adevărata religie (1 Petru 2, 11). Isus Se interesa de omul întreg (Mat. 9, 35-37). Educaţia adevărată include toate aspectele fiinţei umane.
Citește mai departe...Cândva, auzeam glasul Tău, Doamne,
precum un om însetat aude susurul sidefiu al unui izvor nenăscut încă.
Cândva, ascultam şoaptele Tale, ecouri firave străbătând în dimineţile vieţii mele
firele de iarbă, ce-mi atingeau uşor genunchii,
totul contopindu-se în armonii cereşti.
Într-o zi, purtată de un vânt
al cărui îngheţ nu-l bănuiam atât de năprasnic,
mi-am ferecat ochiul lăuntric,
sub pleoapa încântătoarelor bacante.
Cand zvonuri de razboaie sunt in prim plan la stirile de seara,
Cand unii se jertfesc de tineri pentru o bomba nucleara,
Noi adunam din cartea sfanta margaritarele iertarii,
Si celor care vor, le spunem ca este Vremea Impacarii!
Citește mai departe...Pentru mântuirea noastră Domnul Hristos este cea mai importantă persoană din Univers. Ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat, fără de început şi fără de sfârşit, atotputernic, atotştiutor şi neschimbător, deopotrivă cu Tatăl (Ioan 5, 18), jertfă de ispăşire, Marele nostru Preot şi Mijlocitor, Dumnezeu întrupat şi Împărat al împăraţilor, este Persoana fără egal în tot universul.
Subordonarea lui Isus Hristos faţă de Tatăl
Dintotdeauna Domnul Hristos a fost Dumnezeu adevărat. Niciodată n-a devenit Dumnezeu prin naştere sau creaţie. Dar pentru a noastră mântuire, pentru a putea fi ispitit şi a ne înlocui pe oameni, El trebuia să devină om. Astfel, măcar că avea natură divină, a decis împreună cu Tatăl să renunţe la exercitarea independentă a divinităţii Sale (Fil. 2, 6-7), deşi nu Isus s-a interzis accesul la exercitarea Dumnezeirii.
Citește mai departe...
"Pentru iudei vârsta de 12 ani marca linia de despărţire dintre copilărie şi tinereţe. La împlinirea acestei vârste copilul evreu era numit fiu al legii şi de asemenea fiu al lui Dumnezeu.
La această vârstă copilul era instruit în cele religioase, el trebuind să participe la sărbătorile şi ceremoniile sfinte.
"Ca toţi izraeliţii devotaţi, Iosif şi Maria s-au dus în fiecare an să ia parte la praznicul Paştelor, şi când Isus a atins vârsta cerută, L-au luat şi pe El cu ei.
Citește mai departe...
Numele lui era John - un om care nu spunea prea multe despre el, de fapt... daca il intalneai , nici nu era nevoie sa-ti spuna prea multe - ceea ce facea, spunea totul despre el fara prea multe cuvinte...
Prieteni prea multi nu avea... si cei pe care ii avea nu puteau sa-i inteleaga framantarile si nici visele... despre care prietenii lui "radeau cu gura pana la urechi" - caci auzeau "utopiile" sale despre care vorbea cu atata pasiune.
Citește mai departe...Cele mai importante lucruri din viata noastra sunt determinate de alegerile noastre proprii, fie ca este vorba de alegerea unei masini, a unei locuinte, a unui loc de munca sau pur si simplu de alegerea unei carti pe care vrei s-o lecturezi. In urma acestor alegeri apar atat nemultumiri cat si satisfactii. Tanar fiind ma confrunt de ceva vreme cu o problema in care trebuie sa fac o alegere pentru ca de ea depinde implinirea dorintelor sau nazuintelor mele. Dintre toate una ma fascineaza cel mai mult si anume aceea de a fi reprezentat de cineva, sa stiu ca in urma alegerii acestui reprezentant am siguranta vietii materiale, a celei spirituale, etc. Dar cum si pe cine?
Citește mai departe...Din măceşul tău va înflori un trandafir pentru alţii
De ce sa te alegem pe Tine, Isuse?
Tu nu stii fotbal, nici tangou si nici razboi
De ce sa te urmam?
Când niciodata n-ai venit cu noi prin discoteci
Si niciodata n-ai dansat.
Beniamin Ciurea
Am citit de curând povestea unei pietre de granit aşezate în mijlocul unui sătuc al indienilor SHIPOBE, din Peru.
Zilnic, piatra amintea celor care o vedeau despre misionarul tânăr care, cu mult timp în urmă, venise din America pentru a le vesti Cuvântul lui Dumnezeu. Când fiul acestui misionar, în vârstă de şase luni, a murit în urma unui acces spontan de vărsături şi diaree, misionarul aproape că şi-a pierdut minţile.
Citește mai departe...Oamenilor le place să-şi amintească de lucrurile importante: naşteri, căsătorii, absolviri, zile naţionale. Aceste ocazii dau ocazie la reflecţii, solidaritate, mulţumiri, încurajări, hotărâri noi, prilejuri de a modifica sau a îndrepta ceva. Şi Dumnezeu a stabilit amintiri, prilejuri pentru reînnoirea angajamentelor şi împrospătarea entuziasmului. Ieşirea din Egipt, experienţe din peregrinajul prin
Citește mai departe...Buna piticilor!
Ia spuneti voi, v-ati plictisit astazi vreun pic?
Haide sa va spun o poveste. Erau doi frati Irina si Andrei, care se plictiseau foarte tare... vroiau sa faca ceva nastrusnic, ceva iesit din comun, se plictisisera de televizor, de puzzle, vroiau si altceva... La un moment dat Andrei sari in picioare de pe canapeaua pe care statea tolanit si-i spuse Irinei: -Stiu ce putem face!
Citește mai departe...Natalia Podeanu
"Eu am venit ca oile să aibă viaţa şi s-o aibă din belşug" Ioan 10,10
"M-am hotărât! Sunt gata să-mi îndeplinesc visul. Nu mă interesează "gura lumii"! Sunt o persoană independentă şi cu siguranţă voi reuşi. Trebuie doar să am încredere în forţele proprii şi să lupt. Nimic nu mă mai poate opri! Visez deja la excursiile în Europa, la locurile în care voi fi un oaspete de onoare, la serile pe care le voi petrece cu familia mea la gura şemineului, la nopţile pe care o să-i învăţ tainele reuşitei mele. Bineînţeles cu puţin efort, voi avea lumea la picioarele mele. Voi trăi în belşug."
Citește mai departe...Seminarii prezentate în comunitatea Foişor
În acest loc puteţi găsi seminarii (scrise) pe diverse teme prezentate în biserica noastră în trecut.
Puteţi selecta din meniul principal unul din seminariile pe care le doriţi.
Omul are nevoie să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, legile naturii create de El şi legile morale, precum şi rostul său în lume. Dar noi suntem fiinţe limitate intelectual, temporal, spaţial şi moral şi prin noi înşine nu suntem în stare să ajungem la adevăr. Concluziile ştiinţei, părerile filosofilor, tradiţiile religioase şi deciziile sinoadelor bisericeşti, precum şi alte surse de cunoaştere cum ar fi intuiţia mistică, yoga, meditaţia transcedentară, cărţile „sfinte” ale popoarelor cum ar fi Coranul, cărţile hinduse şi ale altor popoare, nu oferă o bază sigură pentru cunoaşterea care duce la mântuire. Singura cale care ne duce la înţelegerea adevărului mântuitor este revelaţia. Revelaţia generală şi revelaţia specială.
Revelaţia generală
Natura, istoria şi structurile vii, în special structura fiinţei umane, ne oferă argumente suficiente în favoarea existenţei unei Fiinţe creatoare care stă la baza întregii existenţe. Natura vorbeşte despre Dumnezeu, despre puterea şi înţelepciunea Sa (Psalmi 19, 1-6).
Salvarea sau mântuirea este readucerea omului la starea de la care a căzut prin sfidarea autorităţii lui Dumnezeu. Salvarea constituie un proces care se desfăşoară în general pe tot parcursul istoriei mântuirii şi în particular cu fiecare persoană care poate fi recuperată. Preţul mântuirii este inestimabil.
În Biblie mântuirea (salvarea) este prezentată credincioşilor ca având loc în trecut (1 Tim. 1, 9), desfăşurându-se în prezent (Fil. 2, 12) şi completându-se în viitor (1 Petru 1, 5.9). Procesul îl iniţiază Dumnezeu (Rom. 5, 8) şi tot El îl continuă (Rom. 5, 10). Sursa mântuirii este harul lui Dumnezeu (Efes. 2, 8.9), preţul plătit este sângele Domnului Hristos (1 Petru 1, 18.19), viaţa Celui nevinovat în locul celor vinovaţi (2Cor. 5, 21), calea prin care se obţine este credinţa vie şi lucrătoare (Efes. 2, 8; Gal. 5, 6).
Citește mai departe...
Cei ce seamana cu lacrimi, vor secera cu cântari de veselie "(Ps. 126:5) 
Daca n-ar fi aceasta fagaduinta poate am cadea des în descurajare.
Am înteles însa un lucru important: secerisul poate fi mult mai târziu decât am dori, secerisul poate fi si la sfârsitul timpului acestui pamânt. Vine ar fi sa purtam acest Cuvânt în sufletul nostru ca o candela mereu aprinsa pe cararea întunecata a lumii.
Trecusera doi ani de când ne cunosteam. Era o femeie în jur de 47 de ani, sincera, cu probleme mari de familie care o zguduisera pâna în strafundul sufletului.
Citește mai departe...Apostolul Pavel le scria credinciosilor din Tesalonic despre o viata de credinta care se confunda cu rugaciune (1 Tesaloniceni 5:17). Ce-i drept, in comunitatile adventiste rugaciunea este ceva obisnuit. Ne rugam la inceputul si la sfarsitul serviciilor divine. Ne rugam pentru ca zecimile si darurile sa fie folosite de Dumnezeu pentru propasirea lucrarii Sale.
Citește mai departe...
